Saturo – o masă completă, gata de băut

O vorbă din popor sună cam așa:””Prietenul la nevoie se cunoaște”. Și o alta spune: “Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple”. Acum, ce te faci când amândouă își pun în cap să-ți arate că “Nimic nu e întâmplător”.

Într-una din postările mele de pe pagina de Facebook, am pus o poză cu shake-ul meu cel de toate zilele. Cei care mă cunosc știu că cel puțin în 3 din cele 7 zile ale săptămânii, De obicei imi fac shake dimineața, la micul meu dejun. E adevărat că nu am timp să îl fac acasă, însă de îndată ce ajung la birou e pe lista de “to do”. Îmi place “să beau” acest mic dejun. Si în ultimii ani am pus mai mare preț pe calitate, și nu pe cantitate. De ce să-l beau? Pentru că e mai rapid, și nu pierd prea mult timp la masă. Deja e suficient timpul pe care îl aloc pregătindu-l. Deși sunt o gurmandă, când sunt la birou și îmi amintesc de proiectele cu termene depășite (și credeți-mă, parcă nu se mai termină , nu pot să stau prea mult în bucătărie. Așa că shake-it, shake-it și în birou cu el. Să vedeți ce mare jale e când se mai întâmplă să ajung în fața blender-ului și să îmi dau seama ba că am uitat fructele acasă, ba că nu mai am unt de arahide, ba că laptele de ovăz/quinoa/grâu mai avea doar câteva picături pe fundul cutiei. Ia haina, îmbracă-te, du-te la cel mai apropiat magazin, întoarce-te repede că timpul e prețios și se scurge repede… Și când te pregătești să pui totul în aparat, îți dai seama că ai uitat în birou semințele de in sau pe cele de cânepă, sau pe cele de dovleac, iar biroul nu se află decât la etajul 2 al clădirii. Și urcă, și coboară… Un adevărat maraton.

Și cu asta în gând, săptămâna trecută, mă “plângeam” și eu, zicându-mi că tare bine ar fi dacă mi l-ar pregăti cineva. Eh, haz de necaz, că până la 10.30 nu apucasem să mănânc încă nimic.

Acu’ 2 zile, dis de dimineață, mă trezesc cu un telefon din partea unui prieten, care îmi spune:
– Dana, am ceva pentru tine. Trebuie să ne vedem să îți arăt ceva. Fiind pe grabă, îi spun: Bine, hai să ne vedem mâine la prânz. Înainte sa închidă mai apucă să îmi zică: Vreau să îți povestesc despre Sakuro.
. Sakuro? Wooow! Ce fain sună! Deja în mintea mea gândurile zburau către Japonia, gheișe, samurai și kimono-uri.
-Nu, nu! continuă prietenul meu: Saturo.
Ups, acum pe lângă că nu văd bine, nici nu aud bine 😄
-Aha, ok. Hai sa vorbim mâine mai multe, când ne vedem.

Închid telefonul și îmi dau seama că în cap îmi răsuna într-una: Saturo, Saturo, Saturo… Știți cum e cu melodiile acelea pe care le auziți la un moment dat, și apoi începeți să le îngânați fără să vă dați seama!? Ei, cam așa mi s-a întâmplat și mie.

A doua zi, la prânz, m-am întâlnit cu prietenul meu, care venise cu Saturo la el.
Mi-a spus : Uite, eu am văzut postarea ta legată de shake și m-am gândit că poate ai vrea sa afli despre și să incerci Saturo. Stii, mi-a mi spus el, e vegan și se potrivește de minune pentru cei care nu au timp suficient să stea la masă, să mănânce, ci sunt pe fugă. Îl poți lua cu tine în geantă, în rucsac, în mașină. E o masă la sticlă 😄
Deja suna bine… Parcă prea bine. Așa că l-am rugat să îmi povestească, cu amănunte, multe și mărunte. Aveam să aflu că Saturo – un nume nobil, mi se pare mie, și care îmi gâdila plăcut urechile – este o ” masă de băut “, care a apărut în Austria, și nu în Japonia, așa cum mă așteptam eu.
– Adică e un fel de supliment? mai întreb eu.
– Saturo este o masă în sine, care îți oferă toți nutrientii de care organismul nostru are nevoie. Si, l-am luat la întrebări, că deh, curiozitatea feminină… Dar el, calm, mi-a oferit apoi toate explicațiile amănunțite pe care i le cerusem.
Nu vi le înșir acum, că sunt multe. Dar pentru că deja îmi stârnise curiozitatea, mi-am zis că aș vrea să încerc. Saturo are 3 variante: original (simplu, fără aromă), cu ciocolată, și cu cafea. Eu le-am primit pe primele două. De-abia așteptam să vină dimineața, să încerc prima sticlă. Să fie cea simplă , să fie cea cu ciocolată? În general sunt o fire mai reticentă când vine vorba de mâncare, și poate uneori chiar prea mult. Dar, m-am gândit la parte din informațiile primite: produs vegan, fără lactoză, fără gluten, fără conservanți, fără zahăr adăugat. Hai să văd cum e! L-aș fi încercat imediat ce l-am primit, dar … răbdare până dimineață…Că de obicei, atunci sunt eu grăbită și nu am timp suficient să îmi pregătesc micul dejun.

Eeeei…și am încercat Saturo! Așa că hai să vă povestesc ce am experimentat

Bineînțeles, că înainte să încerc, am citit descrierea de pe site (www.saturo.ro). Deja știam că e un produs vegan, nu are zahăr adăugat, și că nu conține gluten și lactoză. Pentru mine ultimele două aspecte nu aveau o importanță atât de mare, neavând probleme de intoleranță la gluten sau lactoză, însă cred că e un mare atuu și binevenit pentru persoanele care se luptă cu asta. Dar, ce mi-a atras mie atenția cel mai mult a fost faptul că are 25% din nutrientii necesari unei zile: are proteine, carbohidrați, lipide, vitamine și minerale. Și am mai citit că e mai gustos dacă e ținut la frigider înainte să îl bei. Mulțumită de cele citite, mai rămânea proba de foc: să și gust ceea ce suna bine la citit.

Zis și făcut. Și pentru că inițial aveam o dilemă legată mai degrabă de poftă , am rezolvat-o rapid. Am încercat întâi, în prima zi, varianta simplă (Saturo original). M-am gândit că dacă încep cu cea de ciocolată, nu voi mai fi tentata să mai incerc și altele.
Am întins mâna și am scos din frigider sticla, din reflex am scuturat-o puțin, deși nu pare sa fie nevoie, am desfăcut ușor capacul și …am găsit un sigiliu.

Trag de el, și privesc repede înăuntru, încercând să îmi dau seama de consistența băuturii. Și până să gust de-adevăratelea, ca să îl citez pe Rareșucu, duc sticla sub nas și încep să miros. Pentru mine e important ca mâncarea nu doar să fie gustoasă , dar să și aibă un miros plăcut. Hmmm, primul impact, cel olfactiv, a fost buuun. Nu știu exact să vă spun a ce aducea, însă e tare plăcut. Acum că am trecut de primul pas, urma degustarea. Cremos și fin, sunt primele lucruri care îmi vin în minte. Nu se aseamănă cred cu nimic din ce am mai încercat înainte. Nu seamănă nici cu iaurtul de băut și nici cu Shake-ul meu. Nu l-am băut dintr-o sorbire. Am simțit nevoia să savurez fiecare înghițitură lent. Știți cum e când bei pentru prima dată o băutură și ca să îi simți aroma o lași să se plimbe de pe limbă până în cerul gurii și înapoi?  Ei, așa am făcut și eu cu Saturo. Când am ajuns la jumătatea sticlei, care am uitat să vă spun că are 500 de ml, deja mă obișnuisem cu gustul și mai voiam. Acum parcă distingeam ceva din amintirile mele papilo-gustative, cu care să îl asemăn. Anul trecut, prin primăvară – vară încercasem niște Shake-uri proteice vegane, din care unul era doar din cereale. Părea să aibă acea aromă – simplă, dar atât de gustoasă. După ce am băut cam trei sferturi din sticlă, mi-am dat seama că deja m-am săturat. Deja senzația de sațietate se instalase. Mi-am zis că e ok să mă opresc și că dacă cumva peste vreo oră mi se face foame, o să beau și restul sticlei. Reținusem faptul că dacă e ținut la rece, îl pot bea într-un interval de 24 de ore de la deschidere.
Ce credeți? O să râdeți, dar nu am reușit să mai beau și restul, pentru că după 4 ore încă nu îmi era foame. Abia după vreo 4 ore si jumătate stomacul meu a început să dea semnale că ar mai vrea ceva. De-abia așteptam a doua zi să încerc și varianta cu ciocolată (Saturo Chocolate). Deja știam că îmi va plăcea, dar eram curioasă în ce măsură… Nu avea cum să nu îmi placă, atâta vreme cât varianta simplă trecuse cu brio testul.

Și a venit și a doua zi… La fel de cremos și fin… Un fel de ciocolată cremoasă, al cărei gust îți aminteste cumva de un mouse de ciocolată, dar a cărei consistentă îți spune repede că e de băut și că nu ai nevoie de linguriță. Direct din sticlă  Recunosc, de data asta am băut sticla până la capăt. Nah, pofticiosul din mine avea un cuvânt de spus.

Așadar, mi-a satisfăcut așteptările pe deplin. Eu așa m-am ghidat întotdeauna: până nu am încercat pe pielea mea ceva, nu am putut să spun celorlalți cu mâna pe inimă că e ok și că le pot recomanda ceva, fie că e vorba de un exercițiu, o haină de sport sau o mâncare anume. Fără să fiu o tradiționalistă convinsă, cred că propria experiență legată de ceva îți arată cel mai bine dacă ceva ți se potrivește sau nu.

Recunosc că niciodată nu mi-a plăcut să număr caloriile dintr-o mâncare. Mi se pare extrem de stresant, nu doar plictisitor. Însă, că sportiv, chiar și amator așa cum sunt eu, e bine să știi despre necesarul caloric zilnic.

Mă încântă ideea că Saturo poate fi alegerea mea atunci când prinsă în ițele vieții în viteză, vine ca o mănușă pentru a-mi potoli foamea, atunci când nu am timp să o pregătesc chiar eu (sau să ocomand). Și mai mult decât atât, chiar e important ce ajunge în corpul meu: un covrig sau un croissant cu ciocolată luat rapid de la chioșc sau de la un magazin care se află în drumul meu, sau o masă de la al cărei conținut știu la ce să mă aștept. Și asta pentru că nu mai e niciun mister in faptul ca multe alimente conțin calorii goale, care nu au niciun aport nutritiv. De atâtea ori m-am simțit vinovată de momentele în care făceam asta, pentru că nici măcar nu puteam să zic că e  “cheated day”.

P.S.: Până pe 20 martie când va putea fi găsit în magazine, Saturo poate fi comandat direct de pe site: www.saturo.ro

Cred că Saturo e binevenit și dacă veți avea curiozitatea să îl încercați și voi, veți vedea dacă vi se potrivește și vouă. 🙂