DADA
Imi amintesc intotdeauna cu un zambet larg de momentul in care Dada a aparut. De-atatea ori cuvintele stalcit rostite de copiii mici, raman porecle sau devin nume de-a dreptul pentru cei mari. Le auzi, razi cu gura pana la urechi, ti se par haioase, mai ales venite din partea unor mogaldete mici si dragi, cu voci cristaline. Si uite-asa, nici nu stii cand se intampla ca acele cuvinte sa se alature vocabularului tau de zi cu zi, vocabular pe care il considerai desigur si pana atunci ca fiind suficient de bogat. Cand finutul meu Calin (file de poveste) a ajuns la varsta la care descoperea cum cuvintele devin una din cele mai incantatoare modalitati de exprimare si comunicare (in urma cu vreo 14 ani), s-a intamplat ca el sa imi spoata spune doar asa: Dada. Ce de zambete! Ce incantare! Eu am fost cea mai norocoasa decat altii. Si iata ca asa ma cheama si azi.